Literele de la Utrecht: Poemul nesfârșit

În orașul olandez Utrecht, o poezie este în creștere – litera cu litera, în fiecare săptămână, timp de șase ani.

În fiecare sâmbătă după-amiază, membrii ghildelor de poeți din Utrecht se adună în centrul orașului, pentru a sculpta următoarea literă în piatră și a o instala în pavajul pietruit . Pe măsură ce se adaugă litere noi, încep să se formeze cuvinte, apoi propoziții și în cele din urmă versete. Este nevoie de aproximativ trei ani pentru a publica un vers mediu, iar poemul crește cu aproximativ cinci metri pe an.

Ideea poemului nesfârșit a fost dezvoltată de Fundația Million Generations, un “think tank” olandez dedicat dezvoltării si cunoașterii pentru binele viitorului, în colaborare cu breasla unui poet local. Proiectul a fost inspirat de ceasul de 10.000 de ani ce se construiește în prezent la Londra, care este așteptat să indice timpul 10.000 de ani. Inițial, fundația dorea să construiască un ceas de piatră, ceva asemănător unui calendar care să fie scris în versuri, dar mai târziu s-au stabilit la un poem.

Proiectul a început oficial la data de 2 iunie 2012, dar au adăugat în mod retroactiv 648 de litere, astfel încât poemul să poată avea o dată de începere din 1 ianuarie 2000. Fundația a motivat că văzând o bucată corectă a poemului deja pusă la punct ar face proiectul mult mai interesant și atrăgător, astfel atrăgând mai mulți sponsori pentru proiect. Sponsorizarea este importantă deoarece proiectul este finanțat integral de către public. Costul este de 100 de euro pentru o litera, din care 10 euro merg spre caritate, iar restul se îndreaptă spre costul instalării pietrei. Atâta timp cât există sponsori dispuși să doneze, literele de la Utrecht vor continua să se strecoare prin străzile orașului.

Poemul, așa cum este prezent, citește după cum urmează. (Poemul este tradus folosind serviciul Google Translate, deci este probabil o traducere greșită. Poate in viitor o sa avem una mai una.)

You have to start somewhere to give the past a place, the present is getting less and less. The further you are, the better. Go ahead now,

Leave your tracks. Forget the flash where you can exist, the world is your itinerary. Was there a time that you had another, which passed.

You’re the other one already. You are, as you know, the center of this story. This is eternity. That lasts. Who has the time. Go therefore and revel in your story. Tell.

Tell us who you are with each step. In our story we disappear eventually, and only you remain over time. You and these letters, which are cut out of stone. Like the letters on our grave.

The cracks in the cathedral. Raised to the sky like an index finger, to indicate the guilty and demand more time. So we can go up straight, like people along the canal.

They stare at their feet. Look up! See Utrecht’s churches protruding above ground level. Raise your hands, beg with the towers to be this privileged. To be, to be now. The weather is nice.

Stare further. Life is witness to your gaze on the horizon. Your footsteps connect the past with written letters. All seasons recognize themselves …

Până în prezent, șapte poeți au contribuit la diferite secțiuni ale poeziei. Odată ce o secțiune se termină, un alt poet preia de unde a lasat și continuă. Partea care nu este încă publicată este păstrată în secret.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s